Feb 15, 2010

My Sister's Keeper (2009)

Voi preda stafeta la recenzia acestui film cuiva care intr-adevar are un dar aparte. Ma retrag. Scena esta a ta Cori!

my_sisters_keeper_poster

Titlul ne anunta o drama, daca ne uitam la afis ne gandim ca vom vedea un film induiosator, dar si o alta drama de familie ca atatea altele ce s-au facut.

Si oarecum e asa, insa nu poti avea idee inca prin ce profunzimi ale durerii umane duse pana la grotesc si-a propus Nick Cassavettes sa ne conduca. My sister’s keeper e un film care “arata”, “reda” totul, direct – miza sa sta tocmai in aceasta brutala redare a conditiei omului bolnav si a repercursiunilor starii sale asupra familiei. Prefer totusi filmele care “sugereaza” mai mult decat cele care “arata” – dar trebuie sa recunosc ca acest film a reusit sa-mi mentina interesul pana la sfarsit.
Nu e totusi drama cu care suntem obisnuiti, dealtfel firul povestii e prea incarcat si incurcat, pare ca cineva s-a straduit prea mult, caci pe langa o fetita bolnava de cancer, o sora-surogat nascuta in vitro pentru a “servi” la mentinerea in viata a surorii mai mari, mai avem in film si fratele dislexic si neglijat. La asta se adauga problema ridicata de la inceput legata de dreptul fetitei de “emancipare medicala” – adica dreptul de a decide asupra corpului ei – problema ce ramane in umbra catre final dupa un debut in forta, debut atat de puternic incat ai impresia ca aceasta e tema centrala a filmului. Filmul pierde aici, porneste pe prea multe fire pe care nu le duce la un deznodamant clar si omogen. Finalul in care avocatul Campbell Alexander (Alec Baldwin) aduce decizia prin care Anna este declarata “emancipata” pare o adaugare fortata, pentru ca deja de la jumatatea filmului centrul de greutate era mutat pe intrebarea: “e mai bine sa fie lasata Kate sa moara sau nu?”

Ce pare totusi grotesc in acest film? grotesca poate parea decizia parintilor de a mai face un copil pentru a-l mentine in viata pe celalalt. Grotesca poate fi si indarjirea mamei, Sara, de a o mentine pe Kate in viata cu orice pret si de a-si sacrifica celalalt copil.

Grotesca poate fi normalitatea aparenta din cateva scene de familie, grotesca poate fi Anna la mall, cu un batic ce ascunde lipsa parului dar in cautarea unei rochii pentru petrecerea data de spital pentru copiii bolnavi de cancer. Grotesc poate fi cuplul Kate-Taylor….. Sau poate doar prea sfasietor de real. Uneori rascolitor de dur. Imaginile enumerate mai sus sunt extreme de puternice in film, sunt acel ceva “nou” adus de regizor dar si acel “ceva” ce iti ramane impregnat in minte o bucata buna de vreme dupa ce ai vazut filmul.

De apreciat sunt interpretarile celor 3 femei: Abigail Breslin, Sofia Vassilieva si Cameron Diaz, dar si a lui Thomas Dekker in rolul iubitului lui Kate – in stadiu terminal si el. Toti cei 4 au fost convingatori in rolurile interpretate. Jason Patric este insa destul de sters in rolul tatalui care se vrea sa aiba un rol echilibrant, sa fie cel care o scoate pe Sara din obsesia ei si care ajuta la eliberarea lui Kate.

Dupa ce a facut “Alpha Dog”, Nick Cassavetes a revenit in acest film la notele melodramatice din “The Notebook” in cu totul alta tematica, dar acelasi scop: de a ne face sa plangem. Putin prea multa drama pentru gusturile mele, insa trebuie sa recunosc ca efectele dramatice au fost convingatoare, duse uneori la extrem.

Corina David, 15/02/10.